Cat traiesc delfinii ?

Varsta animalelor a starnit curiozitatea oameni­lor de nenumarate ori, caci asa cum se petrec lucrurile in natura, in afara prezentei omului, deci fara a se putea „inregistra” nasterea si „decesul”, este foarte greu de stabilit cat a trait un animal, daca nu chiar imposibil.

Numai diferite intamplari au dus, uneori, la evaluari aproximative privind numarul de ani al unui animal oarecare. Asemenea intamplari sunt legate, de obicei, de prezenta unui animal cu un semn distinctiv (o ureche rupta, o coada ciunta, o cicatrice pe corp etc.) ce-si duce viata pe undeva prin apropierea asezamintelor omenesti, semnele de care am amintit avand rolul unor marcaje. In acest fel stiindu-se aproximativ anul in care a fost zarit pentru prima data animalul, cat si anul in care el a disparut sau i s-a gasit cadavrul din intamplare, se poate usor calcula timpul cat a trait prin acele locuri. La cifra obtinuta se mai adauga un numar aproximativ de ani care sa reprezinte varsta animalului respectiv pana la data cand a fost observat pentru prima oara. Cifra ce se obtine in acest fel reprezinta o varsta aproximativa a individului, dar ea constituie un indiciu si o orientare cat de cat. Este foarte adevarat ca un asemenea mod de a evalua varsta unui ani­mal ne da uneori, date extrem de eronate cand le raportam, in special, la specie, si in cele mai multe cazuri varsta ce o apreciem este mai mica decat cea reala.

Astfel de intamplari se cunosc si in lumea delfini­lor. La sfarsitul secolului trecut, de pilda, intr-un mic port din Noua Zeenlanda a fost vazut, intr-o buna zi, un delfin care insotea navele ce ieseau pe o distanta apreciabila. In zilele urmatoare delfinul a fost observat din nou, apoi iar, pana cand oamenii s-au obisnuit atat de mult cu prezenta lui incat le lipsea atunci cand, cine stie din ce motiv, nu aparea i-au dat chiar si un nume cu care il strigau. Asa, zi de zi delfinul a escortat micile nave ani in sir pana cand intr-o buna zi a disparut, iar pe o plaja nu prea indepartata de port a fost gasit corpul unui delfin mort, care parea sa fie al lui Paloris-Jack, cum il botezasera localnicii. Trecusera 24 de ani de la data cand fusese vazut pentru prima data. Adaugand inca 2-3 ani cat ar fi avut la data venirii sale in aceasta zona, se poate afirma ca el a trait cam 26-27 ani, iar eroarea in aceasta situatie este destul de mica. Intamplarea a facut ca acest delfin sa moara dupa 24 de ani, ceea ce a dat posibilitatea unui calcul din care sa se obtina o varsta aproximativ egala cu durata de viata a delfinilor din specia lui, dar s-ar fi putut intampla ca delfinul Paloris-Jack sa moara doar la 7-8 ani dupa venirea in micul port, ceea ce ar fi dat o durata de virsta eronata pentru specie, in general.

Alte imprejurari din care sa poata rezulta varsta aproximativa a delfinilor, in special a specii­lor mari, sunt legate de vanatoarea lor. Se stie ca pentru a vina delfini mari sau balene oamenii folosesc un fel de sagesti, numite harpoane, pe care le „arunca” in animal. Uneori insa se intampla ca varful acestor harpoane sa se rupa in corpul delfinului sau balenei si acesta sa scape. Vanate apoi din nou, alta data, de alti pescari, la prelucra­rea carnii si a grasimii se gaseau in corpurile lor varfurile harpoanelor rupte. Cum unii din patronii echipelor mari de vanatori de balene aveau obiceiul sa-si incrusteze initialele numelui pe sagetile harpoanelor, se pot face calcule aproximative privind durata dintre cele doua vanatori, la care se mai adauga o cifra reprezen­tand varsta aproximativa a animalului cand a avut loc prima harponare nereusita. De exemplu, intr-o balena de Groenlanda (Balaena mystice­tus) a fost gasita sageata unui harpon ce statuse nu mai putin de 40 de ani in corpul acesteia. Dar cum este usor de presupus, in asemenea cazuri pot apare erori destul de mari.

Nu cu mult timp in urma, cam prin deceniul trei al secolului nostru, au inceput sa se faca marcaje speciale la balene si speciile mari de del­fini, ce aveau ca scop urmarirea migratiilor aces­tora. Marcajele, pe principiul inelarii la pasari, constau in aceea ca se impusca in corpul animale­lor un mic cilindru din otel inoxidabil pe care se notau date privind locul harponarii, anul, luna etc. Prin vanarea intamplatoare a unor asemenea exemplare marcate se obtin date nu numai cu privire la drumul parcurs de ele, ci si cele privind varsta aproximativa a lor. In aceasta situatie marcajele se fac pe exemplare tinere pentru a se evita cat mai mult erori.

Asemenea marcaje s-au practicat inca din antichitate, bineanteles la nivelul „tehnicii” din acele timpuri. Aristotel, filozof grec care a trait intre anii 384-322 i.e.n., in lucrarea sa „Istoria Animalium” (Istoria animala), arata ca pescarii greci crestau semne pe cozile delfinilor si-i lasau liberi pentru a vedea cat traiesc, iar unele exem­plare le-au prins dupa 30 de ani.

Evident toate aceste metode de apreciere a varstei dau erori pe de o parte, iar pe de alta cer neaparat o „inregistrare” prealabila cum ar fi chiar marcajul in sine. De aceea specialistii s-au gandit sa gaseasca o metoda stiintifica de aflare a varstei fara a fi nevoie de aceste marcaje costisi­toare. Asa s-a stabilit ca la delfini si casaloti, adica la odontocete in general, varsta se poate afla usor prin simpla pilire transversala sau longi­tudinala a dintilor. Deoarece acestora li se adauga in fiecare an un strat de dentina, prin pilire se pun in evidenta un fel de inele concentrice usor de numarat cu un instrument de marit (o lupa mai puternica), numarul total al acestor inele repre­zentand varsta animalului, tot asa cum la arbori se poate afla varsta dupa numarul inelelor din trunchi.

Exista si alte metode de a afla varsta delfinilor, dar aproape toate au un grad mai mare sau mai mic de aproximatie, afara de cea expusa, cu pri­vire la numarul straturilor de dentina. Prin aceasti metoda s-a constatat ca speciile mari de delfini pot trai pana la 50 de ani, pe cand cele mici mai putin, pana la 12-15 ani, cum este cazul marsuinu­lui-comun (Phocaena phocaena). Cat priveste delfinul-mare (Tursiops truncatus) se stie ca poate trai pana in jurul a 35 de ani, iar delfinul­comun (Delphinus delphis) pana la 20-25 de ani.